Osteocondroza coloanei cervicale

Osteocondroza cervicală este o boală cronică a coloanei vertebrale în segmentul C1-C7, în care apar modificări degenerative ale discurilor intervertebrale.

Osteocondroza coloanei cervicale ocupă locul al doilea ca prevalență printre toate patologiile degenerative-distrofice ale coloanei vertebrale (după osteocondroza coloanei vertebrale lombare). În ultimele decenii, această boală a devenit semnificativ „mai tânără”, iar astăzi tot mai mulți oameni de vârstă relativ fragedă (până la 35 - 40 de ani) sunt afectați de ea.

Tratamentul medicamentos al acestei boli este simptomatic și nu oprește dezvoltarea complicațiilor - proeminență, hernie intervertebrală.

Eficacitatea tratamentului non-medicament depinde de stadiul bolii. Pentru a obține rezultate pozitive de durată, este necesar să se influențeze cauza tulburărilor metabolice la nivelul discurilor intervertebrale.

În acest scop, clinicile folosesc terapie complexă folosind metode de fizioterapie orientală și reflexoterapie, care dă rezultate pozitive în peste 90% din cazurile de boală.

Simptome, semne

Simptomele osteocondrozei cervicale pot fi împărțite în trei grupuri.

1. Primul grup de simptome este asociat cu cauzele apariției sale - spasme musculare. Se manifestă ca durere persistentă și o senzație de rigiditate în zona colului-guler și partea superioară a spatelui.
2. Al doilea grup de simptome este asociat cu ciupirea rădăcinilor nervoase în segmentele C1-C7 - aceasta este: durere în spatele capului, amorțeală, slăbiciune a degetelor, durere în inimă, sub omoplat, în umăr, antebraț. Atunci când o rădăcină nervoasă este ciupită în partea inferioară a coloanei cervicale și la granița acesteia cu coloana toracală, se dezvoltă nevralgie intercostală: durere arsătoare sau înjunghiată în piept, care se intensifică atunci când se încearcă respirația adâncă, la tuse, strănut, înroșirea pielii în spațiile intercostale. Simptomele osteocondrozei cervicale asociate cu rădăcinile nervoase ciupite la nivelul coloanei vertebrale sunt de obicei unilaterale și se intensifică cu mișcarea și activitatea fizică.
3. Cel de-al treilea grup de simptome este asociat cu afectarea alimentării cu sânge a creierului - acestea sunt: amețeli, dureri de cap, întunecare, pete pâlpâitoare în ochi, zgomot sau țiuit în urechi, creșteri ale tensiunii arteriale, coordonare afectată a mișcărilor, instabilitate a mersului, tulburări de memorie, scăderea performanțelor mentale, greață.

Complexul de simptome ale osteocondrozei cervicale asociate cu afectarea alimentării cu sânge a creierului se numește sindrom de insuficiență vertebrobazilară.

Motive de dezvoltare, etape

Zona vertebrelor cervicale este cea mai mobilă parte a coloanei vertebrale, care suferă un stres constant, susținând capul și ținându-i greutatea.

Important!

Când capul este înclinat înainte, sarcina discurilor intervertebrale crește semnificativ, acest lucru accelerează uzura acestora și provoacă dezvoltarea osteocondrozei. De aceea, mulți experți consideră pasiunea pentru smartphone-uri și alte gadget-uri ca fiind unul dintre factorii de răspândire rapidă a acestei boli.

Sarcinile de pe coloana vertebrală sunt absorbite și absorbite de tampoane elastice care sunt situate între vertebre și sunt numite discuri intervertebrale. Ele constau din țesut conjunctiv (colagen) și conțin o cantitate mare de lichid. Colagenul oferă elasticitate și absorbție a șocurilor, iar apa oferă rezistență la compresie.

Dacă alimentarea cu sânge a discurilor intervertebrale este întreruptă, aceasta duce la o încetinire a regenerării țesuturilor conjunctive și, în același timp, la deshidratare. Ca urmare, discurile își pierd proprietățile de absorbție a șocurilor și rezistența la stres.

Motivul principal pentru dezvoltarea osteocondrozei cervicale este tensiunea musculară, hipertonicitatea și spasmele musculare în zona superioară a spatelui și în zona colului cervical. Dezvoltarea bolii este în mare măsură facilitată de o postură proastă (aplecare), de un stil de viață sedentar și de șederea prelungită într-o poziție statică.

Spasmele musculare împiedică fluxul de sânge către coloana vertebrală, perturbă circulația sângelui și alimentarea cu sânge a discurilor intervertebrale. Acest lucru duce la perturbarea proceselor metabolice și la regenerarea țesuturilor.

Discurile intervertebrale primesc din ce în ce mai puțin colagen (materialul de construcție al țesutului conjunctiv) și oxigen. Procesul de reînnoire celulară a acestora încetinește.

Ca urmare, uzura discurilor intervertebrale are loc mai repede decât restaurarea lor - se dezvoltă osteocondroza.

Înfometarea discurilor intervertebrale duce la degenerarea lor și, în consecință, la modificări degenerative - acestea devin din ce în ce mai turtite, uscate și subțiri. Când nucleul pulpos se usucă, se formează fisuri radiale în el, iar inelul fibros rigid al discului devine slăbit și slăbit.

Deoarece coloana cervicală se confruntă cu stres constant din cauza greutății capului și a mișcărilor sale (înclinare, întoarcere la dreapta, stânga), procesul de modificări degenerative în ea se dezvoltă deosebit de rapid. Grosimea discurilor devine din ce în ce mai mică, înălțimea golurilor dintre vertebre scade și acestea devin din ce în ce mai apropiate unul de celălalt.

Fiecare vertebră este formată dintr-un corp, în care se află canalul spinal și măduva spinării trece și procesează. Când vertebrele se unesc, procesele lor se închid și, asemenea cleștilor, captează și ciupesc rădăcinile nervilor care se extind din măduva spinării.

Durerea atunci când este ciupit se răspândește de-a lungul nervului, iradiind către inimă, braț, umăr și sub omoplat.

Important!

Rădăcinile nervoase sunt numite „radiculi”, iar durerea care apare atunci când sunt ciupite se numește radiculopatie. Ciupirea pe termen lung a rădăcinilor nervoase duce adesea la inflamația lor - radiculită.

Durerea de la un nerv ciupit provoacă spasm muscular suplimentar, care comprimă artera vertebrală. Această arteră transportă sânge la creier. Când este comprimat, alimentarea cu sânge a creierului se deteriorează, se dezvoltă lipsa de oxigen (hipoxie), iar aceasta devine cauza sindromului de insuficiență vertebrobazilară.

Pentru a compensa sarcinile pe fondul modificărilor degenerative-distrofice ale discurilor intervertebrale, la marginile vertebrelor apar excrescențe osoase - osteofite. Creșterea lor limitează gama de mișcări în regiunea cervicală și creează o senzație de rigiditate.

Într-o etapă târzie a bolii, lordoza fiziologică (curbura coloanei vertebrale în regiunea cervicală) este netezită.

În dezvoltarea sa, osteocondroza cervicală trece prin patru etape:

1. În prima etapă, există o scădere progresivă a înălțimii decalajului dintre vertebre pe fondul subțierii tot mai mari a discului intervertebral. Acest lucru provoacă ciupirea rădăcinii nervoase, întreruperea inervației mâinii. Se dezvoltă sindromul durerii, precum și sindromul de insuficiență vertebrobazilară, asociat cu deteriorarea alimentării cu sânge a creierului și hipoxia acestuia. Creșterile osoase se formează de-a lungul marginilor vertebrelor. Modificările degenerative-distrofice ale coloanei vertebrale sunt clar vizibile pe radiografii și tomograme.
2. În a doua etapă, proeminența discului are loc pe fondul slăbirii, fibrei și slăbirii inelului fibros exterior dur - proeminență. Cel mai adesea, proeminența este de natură locală și îndreptată în direcția posterioară - spre coloana vertebrală. Astfel de proeminențe se numesc dorsale. O proeminență în direcția laterală se numește proeminență laterală. Pe fondul instabilității coloanei cervicale și al creșterii osteofitelor, este posibilă dezvoltarea spondiloartrozei.
3. La a treia etapă, inelul fibros exterior nu poate rezista la presiunea internă și la rupturi. În acest caz, o parte a nucleului pulpos este stoarsă - se formează o hernie intervertebrală. Dacă prolapsul discului are loc în direcția posterioară, compresia (stenoza) măduvei spinării este posibilă cu dezvoltarea parezei și paraliziei unilaterale sau bilaterale.
4. În a patra etapă, discurile intervertebrale își pierd complet funcțiile, iar gama de mișcări ale coloanei cervicale scade la minimum. Osteofitele ating o asemenea dimensiune încât fac imposibilă întoarcerea capului.

Diagnosticare

Diagnosticul osteocondrozei cervicale include examinare externă și studii hardware.

În timpul unei examinări externe, medicul palpează coloana cervicală, identifică centrele de spasme musculare (punctele declanșatoare) și determină localizarea bolii. Apoi, el efectuează teste asupra forței musculare a mâinilor pentru a evalua perturbarea inervației.

Dintre metodele de diagnosticare hardware, sunt utilizate radiografia și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

O radiografie arată înălțimea golurilor dintre vertebre (și scăderea acesteia), osteofite.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) permite o examinare mai detaliată a țesuturilor conjunctive - discul intervertebral, ligamentele, structurile nervoase, vasele de sânge. O tomogramă arată structura discului intervertebral, proeminența acestuia, prezența unei hernii sau proeminență, prezența sau absența stenozei măduvei spinării și ajută la evaluarea gradului de perturbare a alimentării cu sânge.

Ecografia Doppler (USD) este utilizată pentru a studia fluxul sanguin în artera vertebrală.

Tratamentul osteocondrozei cervicale

Alături de acupunctura, presopunctura, terapia cu vacuum și moxoterapia, hirudoterapia este utilizată pe scară largă în medicina orientală pentru tratarea osteocondrozei cervicale. Lipitorile medicale sunt instalate în zona gâtului-guler și pe spatele capului.

Secreția de saliva de lipitori conține un complex de substanțe bioactive care subțiază sângele și au efect antiinflamator. Hirudoterapia ajută la îmbunătățirea alimentării cu sânge a creierului și a discurilor intervertebrale, stabilizează tensiunea arterială, ameliorează durerea și inflamația. Acesta este unul dintre tratamentele auxiliare eficiente non-medicamentale pentru osteocondroza coloanei cervicale.

1. Metode de tratament medicamentos. Pentru a reduce inflamația și durerea atunci când un nerv este ciupit, se folosesc medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pe bază de diclofenac, ibuprofen, ketoprofen, piroxicam etc., sub formă de unguente, injecții sau pe cale orală. Pentru a calma durerea severă, se poate administra o injecție cu un analgezic în spațiul epidural - între periost și căptușeala măduvei spinării. Această metodă se numește bloc epidural. Efectul ameliorării durerii durează de la câteva zile până la câteva luni. Ca agenți auxiliari pot fi prescrise condroprotectori (pentru a încetini procesul de distrugere a țesuturilor conjunctive ale discurilor și articulațiilor intervertebrale), vasodilatatoare și complexe de vitamine (vitaminele B, A, E). Pentru a reduce tensiunea musculară și spasmele, se folosesc antispastice și relaxante musculare.
2. Tratament non-medicament. Metodele non-medicamentale includ reflexologia și fizioterapie pentru a reduce sarcina discurilor intervertebrale, a îmbunătăți circulația sângelui, a elimina spasmele musculare, hipertonicitatea, a reduce durerea și alte simptome ale bolii, inflamația.
3. Tratament chirurgical
   Principala indicație pentru intervenție chirurgicală este stenoza măduvei spinării sau o probabilitate mare de dezvoltare a acesteia.
   Chirurgia pentru osteocondroza coloanei vertebrale se numește discectomie. Constă în îndepărtarea parțială sau completă a discului afectat și înlocuirea acestuia cu o endoproteză.

Important!

Operația chirurgicală nu elimină cauza dezvoltării osteocondrozei și complicațiile acesteia, prin urmare, în 10 - 15% din cazuri, se dezvoltă recidive după aceasta - noi proeminențe, hernii în segmentele adiacente ale coloanei cervicale.

Tratament în clinică 

Tratamentul osteocondrozei cervicale într-o clinică specializată va ajuta la eliminarea cauzei bolii și, ca urmare, simptomele acesteia dispar și se previne dezvoltarea complicațiilor.

Tratamentul poate fi efectuat folosind mijloace non-medicamentale, fără intervenție chirurgicală. Eficacitatea sa în etapele 1 - 3 ale bolii este de peste 90%.

Un efect terapeutic ridicat este obținut datorită sinergiei mai multor metode ca parte a unei sesiuni complexe de 1 - 1,5 ore.

1. Presopunctura. Prin apăsarea fermă pe centrii declanșatorului, medicul ameliorează spasmele musculare, relaxează mușchii încordați și îndepărtează obstacolele din calea fluxului de sânge și a aprovizionării cu sânge a coloanei vertebrale. Cu ajutorul presopuncturii, cauza principală a bolii este eliminată, circulația sângelui este îmbunătățită, iar procesele de metabolism și regenerare a țesuturilor din discurile intervertebrale sunt accelerate.
2. Terapia cu moxibustiune. Încălzirea punctuală a zonei cervical-gulerului, a spatelui superior și a spatelui capului determină fluxul sanguin, accelerează vindecarea și refacerea discurilor intervertebrale, mobilizează și stimulează mecanismele naturale de recuperare. Alături de presopunctura, aceasta este una dintre procedurile cheie în tratamentul osteocondrozei.
3. acupunctura. Introducerea acelor în punctele bioactive îmbunătățește conductivitatea canalelor nervoase, elimină amorțeala în mână și restabilește puterea musculară a mâinii. În plus, acupunctura are un efect analgezic care nu este inferior utilizării analgezicelor (blocare epidurală) și superior AINS.
   Acupunctura sporește efectul presopuncturii și are un efect antiinflamator și antiedematos.
4. Terapia cu pietre. Încălzirea cu pietre stimulează fluxul sanguin, ajută la relaxarea mai bună a mușchilor încordați și accelerează recuperarea discurilor intervertebrale.
5. Terapia cu vacuum. Masajul cu ventoză și cu ventoză îmbunătățește circulația sângelui, creează fluxul sanguin, stimulează recuperarea discului și ajută la ameliorarea tensiunii musculare.
6. Terapie manuală. Folosind o întindere ușoară (tracțiune) a coloanei vertebrale, medicul descarcă discurile intervertebrale, crește înălțimea golurilor dintre vertebre, eliberează rădăcinile nervoase comprimate și vasele de sânge, crește mobilitatea coloanei cervicale și ameliorează durerea.

Terapia manuală poate fi utilizată numai pentru osteocondroza necomplicată. Tracțiunea coloanei vertebrale trebuie efectuată strict manual. Metodele de tracțiune hardware sunt, de regulă, ineficiente, iar în cazul unei boli complicate sunt periculoase și inacceptabile. În prezența unei hernii sau proeminențe dorsale cu risc de stenoză spinală, terapia manuală este contraindicată. Pentru a exclude contraindicațiile, trebuie făcut un RMN.

Înainte de o ședință de terapie manuală, mușchii spatelui trebuie să fie bine relaxați, coloana vertebrală nu trebuie să fie în stare tensionată. În caz contrar, procedura poate provoca complicații - ruptură de ligament, entorsă sau ruptură musculară, fractură de articulație intervertebrală. În clinică, terapia manuală este utilizată numai după presopunctura preliminară pentru a elimina complet riscul de reacții adverse.

Cursul de tratament pentru osteocondroza cervicală este de obicei de 10 - 15 ședințe complexe, care se efectuează o dată la două zile. După aceasta, se face un RMN de control pentru a evalua rezultatele obținute.

După șase luni, poate fi prescris un al doilea curs de tratament (de obicei pentru osteocondroza complicată).

Complicații

În regiunea cervicală, diametrul canalului vertebral (spinal) este minim, astfel încât chiar și herniile și proeminențele mici reprezintă un pericol grav.

Cea mai severă complicație a bolii este stenoza măduvei spinării, care poate duce la perturbarea sistemului cardiovascular, respirator și a altor sisteme ale corpului, pareză, paralizie și, ca urmare, dizabilitate.

Prevenirea

Cea mai bună prevenire a osteocondrozei cervicale este înotul, jocurile în aer liber și alte activități fizice, precum și menținerea unei poziții corecte.

Important!

Un mijloc bun de prevenire a osteocondrozei cervicale este terapia fizică. Este mai bine dacă un medic de reabilitare vă selectează un set de exerciții de terapie cu exerciții fizice. Principala garanție a eficacității terapiei cu exerciții fizice este regularitatea, și nu intensitatea, a activității fizice. Exercițiile trebuie efectuate zilnic, în același timp - aceasta este cheia rezultatelor.

Întrebări frecvente

Este posibil să se vindece osteocondroza cervicală cu remedii casnice?

La domiciliu, puteți ameliora unele dintre simptomele osteocondrozei cervicale, dar tratamentul complet nu poate fi efectuat. Folosirea unor metode precum acupunctura, presopunctura, moxoterapia, în ciuda aparentei simplități a acestor proceduri, necesită medici cu înaltă calificare și experiență. Același lucru este valabil și pentru hirudoterapie. Utilizarea unguentelor antiinflamatoare (AINS) are un efect simptomatic și poate reduce temporar durerea. Plasturile și compresele de încălzire pot îmbunătăți circulația locală a sângelui, pot reduce tensiunea musculară și pot ameliora durerea, dar nu reprezintă un remediu.

Ce este mai bine, tratamentul sau intervenția chirurgicală pentru discurile intervertebrale?

Intervenția chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul conservator nu mai este posibil. Și anume, în prezența stenozei măduvei spinării sau a unui risc ridicat de apariție a acesteia în stadiul de hernie intervertebrală. Aceasta este o ultimă soluție, care este folosită forțat pentru a preveni cel mai rău - paralizia corpului. De fapt, acesta nu este nici măcar un tratament, deoarece nu restabilește discul afectat. În toate cazurile în care este posibil un tratament conservator, este mai bine să faceți fără intervenție chirurgicală.

Este posibil să se vindece osteocondroza cervicală?

În stadiile incipiente și chiar mijlocii ale bolii, dezvoltarea acesteia poate fi nu numai oprită, ci și inversată și se poate realiza refacerea discurilor intervertebrale. Adică vindeca boala. Desigur, dacă vă continuați stilul de viață anterior după aceasta și nu urmați recomandările medicului, boala va recidiva. Victoria asupra osteocondrozei este posibilă numai cu munca și responsabilitatea comună a medicului și pacientului.